Mi-e dor de-acela timp de har
Din vremurile tinereții
Când ne-adunam toți la Altar
Sorbind a Cerului nectar
Încă din zorii dimineții

Mi-e dor de frații ce-au plecat
Demult în veșnicie
De vremurile de-altădat'
De Casa Domnului din sat
Unde veneam cu bucurie

Mi-e dor de vechile cărări
Trasate chiar cu stropi de sânge
Mi-e dor de-acele dragi cântări
Ce aduceau chiar vindecări
Ce inima și-acum ne frânge

Mi-e dor de-acele rugăciuni
Cu lacrimi calde de căință
Mi-e dor de semne și minuni
Și de credința din străbuni
De-adevărata pocăință

Cât de frumos era atunci
Ce timpuri binecuvântate
Când ascultam ca niște prunci
A Domnului sfinte porunci
Cu inimi blânde și curate

Mi-e dor, mi-e dor Părinte drag
De Țara cea promisă
Și vreau și eu un biet pribeag
Să trec al nemuririi prag
Prin poarta vieții larg deschisă